Îţi aminteşti ce simplu-am început
Şi ce subtil am priceput
Nevoia ce-amândoi aveam
Şi ce mult noi doi ne doream
S-avem cui să ne descărcăm,
Să-ncepem să comunicăm
Ca doi prieteni ce-şi doresc
Un lucru simplu şi firesc:
Să aibă cui se confesa
Un om care i-ar asculta.
Îţi aminteşti şi ce a urmat:
Trăiri, emoţii tu mi-ai dat
Discuţii lungi şi promisiuni,
Toate încheiate-n zi de luni.
Doream prea mult să te cunosc
Dar uite că ce-am vrut n-a fost
Să fie atunci când ne-am propus
Aşa că tu treptat te-ai dus
Acolo unde ţi-ai dorit
Şi unde eu m-am nimerit
Să te ajut să te îndrepţi,
Ştiam că tu demult aştepţi.
Tu ai plecat, eu am rămas
Am dat uitării, am zis pas
La tot ce începeam să simt
Deşi ştiam c-o să mă mint
Căci era greu să-nchid sertarul
Unde mult loc-şi făcea amarul.
Iar când treptat m-am lecuit,
Tu te-ai ivit şi m-ai uimit
Cu apariţia-ţi subită
Şi-am devenit a ta… iubită.
Însă, înainte de-acea zi
Mi-ai accentuat ca la copii
Că ne vedem doar ca amici,
Nu va ieşi nimic de-aici.
Am acceptat, deşi simţeam
Că s-ar putea ca ce-mi doream
Să se-mplinească-n toamna aceea,
Mă rog, aţi prins voi toţi ideea…
Îţi aminteşti când mi-ai mai spus:
„S-o luăm încet, căci sunt dispus
Acest efort să-l fac de dragul tău
Şi ştiu că o să fie bine, zău.”
Şi cum am spus, ce s-a urnit
A fost ca un vis împlinit:
Fiorii magici se năşteau
Frumos, dar greu zile-mi treceau,
Distanţa îşi spunea cuvântul
Iar inima-mi îşi lua avântul.
În fiecare tristă noapte
Puternic strâns ţineam în braţe
Un ursuleţ ce tu mi-ai dat
În ziua când m-ai sărutat.
Emoţii, lacrimi, dor, iubire
O tristă-dulce-amară fericire,
Scrisori, mesaje, telefoane, chat,
Un infinit „mi-e dor” şi un oftat,
Puţine revederi şi-o lungă aşteptare
Până ce-urma să fac pasul cel mare.
Dar nerăbdarea şi-a cam luat avântul
N-ai vrut să crezi că ştiu să-mi ţin cuvântul
Şi după ce aripi mult timp mi-ai dat
Tu -ncet şi brusc apoi le-ai retezat.
Îţi aminteşti ce-am dat de dragul tău…
Şi niciodată n-o să-mi pară rău
De asta, ci doar că nu te-ai menţinut
Aşa cum la început te-am cunoscut.
Iar in final, împinsă de context,
Am înţeles al tău subtil pretext,
Şi am ales ce tu mi-ai sugerat.
Aş fi rămas. Ş m-aş fi dus, şi aş fi stat,
Dar am ales, aşa că am plecat!