A FOST ODATĂ CA NICIODATĂ…
Românii sunt un popor talentat, care pot să uimească prin calitățile lor deosebite pe orice străin care vine n vizită pe plaiurile mioritice. Mai mult decît atît, ei sunt capabili să-i uimească chiar pe compatrioții proprii. De acest lucru ne-am convins discutînd cu Alexandra- Giorgiana Banciu, originară din România, pasionată de povești. Doar că ea nu le spune, ea… le scrie.
Povestește-mi cîte ceva despre tine.
Despre mine… numele meu este Alexandra-Giorgiana Banciu, locuiesc într-un oraş din centrul ţării, Municipiul Săcele, aproape de Braşov, în câteva luni urmează să împlinesc un sfert de secol şi de aproape două luni am împlinit un an la primul meu job, cel de consultant resurse umane în cadrul unei agenţii de recrutare.
Sunt o umanistă „pur-sânge”, am absolvit un prestigios liceu din judeţul Braşov, Colegiul Naţional „Andrei Şaguna”, secţia ştiinţe sociale, bilingv engleză, apoi am urmat facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice în cadrul Universităţii „Transilvania” din Braşov şi masterul în cadrul aceleiaşi universităţi, Facultatea de Litere, specializarea Inovare Culturală.
Sunt o fire care încearcă să îmbine realismul cu idealismul, dar balanţa tinde să încline în a doua direcţie întrucât consider că, într-o lume care abundă în evenimente negative, un strop de visare şi de întoarcere la valorile simple, dar pure este cel mai bun remediu de a trece mai uşor prin viaţă, de a te bucura de aceasta şi de a mai crede în frumuseţea lucrurilor mărunte. Mă definesc drept o persoană extrem de sensibilă şi visătoare (aşa îmi spun şi cei care mă cunosc), căreia îi place să zboare cu gândurile peste mări şi ţări, care atunci când ascultă o melodie pătrunde cu o iuţeală magică pe ritmurile ei într-o lume diferită, care încă mai crede în valori ca încrederea, familia, prietenia, iubirea, toleranţa, loialitatea, sinceritatea, moralitatea şi care crede că printr-un zâmbet şi o vorbă bnă poţi învinge şi pe cel mai aprig duşman, o persoană poate mult prea visătoare pentru zilele pe care le trăim, romantică şi conservatoare în acelaşi timp. A! Şi am uitat ceva important: o tânără dornică de a învăţa mereu ceva nou, de a-şi ajuta mereu semenii, de a duce un lucru la bun sfârşit şi de a… crea o lume nouă prin scris!
Dacă ar fi să mă descriu într-un mod original, care mă caracterizează în prezent, aş spune că:
Sunt o fată visătoare
Poate mult prea iubitoare,
Îmi place să dăruiesc,
Să scriu basme, să zâmbesc!
De cînd ai început să scrii și unde a apărut la tine pasiunea pentru „peniță”?
Îmi place să scriu de mică, dar nu am avut ocazia sau curiozitatea de a experimenta mai mult, de a-mi dezvolta această latură, deşi mulţi mă sfătuiau să fac asta.
Datorită masteratului pe care l-am urmat la Braşov, cel de Inovare Culturală, am început să exersez şi să creez diferite texte pentru seminariile unui curs de Scriere Creatoare ţinut de regretatul profesor şi poet, Alexandru Muşina. Pot spune că el a fost nu doar mentorul meu, ci al unei întregi generaţii de tineri care au avut marea şansă de a-l cunoaşte şi de a-i urma paşii în universul creativităţii literare. Deci, datorită acestui master pot spune că mi-am dezvoltat mai mult aptitudinile în direcţia aceasta. Chiar şi lucrarea mea de dizertaţie a avut şi o latură specifică scrierii creative, redactând un basm modern inspirat din… realitate!
Observând că literatura pentru copii mă atrage foarte mult şi că mă simt mult mai sigură în momentul în care intru cu peniţa pe terenul acestui tip de literatură, m-am hotărât în vara acestui an să ofer o parte din ideile mele şi celor din jur. Aşa că am iniţiat un mini-proiect personal, cel de a scrie poveşti sau poezii personalizate pentru copiii celor dornici de a le face un cadou special, unde chiar ei să fie personajul principal.
Ți-am vizitat blogul și am descoperit mai multe povești pentru copii, care te surprind și nu te desprinzi de ele pînă nu le finisezi de citit. Ce reprezintă pentru tine poveștile și de ce anume scrii mai mult proză pentru copii?
Mulţumesc frumos pentru apreciere. Mă bucur mult că ţi-a plăcut ce ai găsit acolo. Într-adevăr, literatura pentru copii este un gen în cadrul căruia mă regăsesc deoarece încă păstrez viu spiritul de copil, sunt o persoană copilăroasă şi consider că este foarte important ca fiecare dintre noi să păstreze cât poate de mult această calitate. Doar când eşti copil toate trăirile şi sentimentele tale sunt sincere şi pure, neîntinate de pâcla grijii de mâine.
Pentru mine poveştile sunt o portiţă de intrare spre o lume magică, specială, unică, unde mereu binele învinge răul şi unde fiecare final este unul fericit. Lumea în care trăim, această lume în care cuvintele „violenţă” şi „terorism” sunt mult prea des folosite, este un mediu nou în care creativitatea trebuie să răsară mai des şi trebuie să fie întreţinută şi cultivată în special prin scrierile destinate celor mici. Dorinţa de poveste a rămas constantă, dar acum, mai mult ca oricând, este semnul nevoii de refugiu. Ţinuturi fantastice, vrăjitori, personaje din alte lumi, baghete magice, călătorii în timp, realităţi paralele, toate trebuie regăsite şi cuprinse într-o literatură a poveştilor.
Am ales să mă orientez în direcţia prozei pentru copii deoarece îmi este mult mai uşor să scriu gândindu-mă că publicul cititor este format în special din prichindei aflaţi în curs de descoperire a lumii care îi înconjoară. De asemenea, consider că inocenţa fiecărei poveşti poate ascunde sensuri profunde şi poate înmuia chiar şi cele mai aspre inimi.
Literatura pentru copii ne permite să fim fericiţi atunci când, prin filele de poveste pe care le parcurgem, ne amintim că au existat vremuri când eram noi înşine, nişte copii frumoşi, nu nişte adulţi ce se supun regulilor, devenind doar fiinţe stricte, limitate şi neputincioase şi care aleargă înnebunite în fiecare zi. Povestea are un potenţial tămăduitor şi ne oferă iluzia că putem trăi, fie şi pentru puţin timp, într-o lume pe
care copilăria noastră o zugrăvise, transportându-ne într-un tărâm al binelui, în care vrăjile pot spulbera orice rău, în care magia, dreptatea şi onoarea există, iar bunătatea, corectitudinea, inteligenţa şi munca sunt întotdeauna apreciate şi răsplătite la adevărata lor valoare.
De asemenea, talentul tău se reduce nu doar la proză, dar și la poezie. În care gen literar te regăsești cel mai mult?
Îmi plac ambele genuri şi cred că fiecare are ceva aparte. Poezia este un gen unde te poţi juca foarte uşor cu cuvintele, poţi crea tot felul de rime şi combinaţii, dinamizează şi pune creierul în mişcare, iar proza este unică prin fluxul infinit de idei care se pot succede în cadrul unui text, farmecul ei constând în faptul că nu ştii niciodată unde te va conduce primul cuvânt dintr-o poveste. Fiecare proză are misterul ei, mister creat în special prin delicioasele descrieri şi dialoguri pe care le poţi crea în cadrul unei poveşti.
Ai dori să scrii propriile volume cu poezii sau cărți de povești?
Da, cu siguranţă. Acesta este unul din visele mele şi chiar sunt în curs de dezvoltare a propriei „cămări” cu poveşti şi poezii.
Planifici să încerci să scrii și alte tipuri de povestioare?
Încă nu m-am gândit să experimentez genuri noi de poveşti, dar nu este exclus. Oricum, iniţial am început să scriu poveşti în cadrul cărora am introdus şi câteva poezioare, un fel de reinventare a basmului, apoi în ultima perioadă m-am orientat exclusiv spre poezii, aşa că e posibil să încerc să compun şi alte tipuri de texte pentru copii. Poate pentru nişte copii mai mari sau pentru nişte adulţi cu suflet de copil.
Cui de obicei sunt dedicate creațiile tale?
Creaţiile mele sunt dedicate tuturor prichindeilor care sunt interesaţi în a citi, în a-şi folosi timpul liber într-un mod util şi mult mai sănătos, atât pentru minte, cât şi pentru suflet. Însă, având în vedere proiectul creaţiilor personalizate care a dat roade până acum, în momentul de faţă poveştile şi poeziile mele sunt dedicate fiecărui copil căruia o persoană dragă din viaţa lui vrea să-i facă o surpriză deosebită.
Care este opera ta favorită din toate creațiile tale și de ce?
Din toate creaţiile mele de până acum, opera favorită este povestea creată pentru lucrarea de dizertaţie, „Maxelandru, călător în Ţara Timpului” deoarece este inspirată din realitate, din propria poveste de dragoste pe care o trăiesc de câteva luni încoace. Este povestea mea de suflet care va păstra mereu un loc aparte în inima mea. A fost scrisă într-un context trist care, surprinzător, asemenea cursului unei poveşti, a căpătat o lumină magică, cum nu aş fi crezut. Astfel, pot spune că basmele chiar pot deveni realitate.
Pe lîngă faptul că scrii, care sunt alte ocupații preferate ale tale?
Ca orice scriitor care vrea să îşi dezvolte în permanenţă vocabularul, îmi place să citesc, iar în ultima perioadă citesc multe poveşti, ale unor autori străini sau români, tocmai pentru a mă „documenta” pentru creaţiile dedicate copilaşilor. De asemenea, sunt voluntar în cadrul unui ONG din Municipiul Săcele, întreprinzând activităţi jurnalistice pentru această asociaţie, deci tot ceva ce are legătură cu scrisul, iar periodic scriu articole pentru o revistă culturală tot de la nivelul acestui oraş în care locuiesc în prezent. Ca orice persoană obişnuită, îmi plac mult plimbările prin natură, filmele, muzica şi, mai ales, călătoriile în afara ţării (care sper să se înmulţească în viitor).
Care sunt planurile tale de viitor?
Îmi doresc să continui proiectul iniţiat pentru prichindei, să public un volum cu creaţii pentru cei mici şi să mă stabilesc în afara graniţelor ţării unde voi adapta acest hobby în funcţie de mediul în cadrul căruia voi trăi.
Ce mesaj le-ai transmite tuturor tinerilor?
Să-şi urmeze visul indiferent de piedicile care le pot apare în cale. Să nu se lase opriţi din drum de nimic şi de nimeni şi să meargă înainte pentru că ei sunt făuritorii propriului destin.
1. Cel mai preferat scriitor este… Honoré de Balzac
2. Ultima carte citită… „A Treasury of Peter Rabbit and Other Stories” de Beatrix Potter
3. Opera care te reprezintă… propria poveste pentru copii inspirată din realitate, „Maxelandru, călător în Ţara Timpului”
4. Dacă ar fi să-ți schimbi traiul, atunci țara aleasă de tine va fi… Marea Britanie
5. Motto-ul tău: Să învăţăm din trecut pentru ca în prezent să ne facem un viitor mai bun, dar şi (deşi nu este un motto creat de mine, ci de Gabriel Garcia Marquez) „Să nu uiţi niciodată să zâmbeşti pentru că nu se ştie cine se poate îndrăgosti de zâmbetul tău”.
P.S. – Multumesc Elenei Ratoi pentru acest interviu si redactiei revistei „Generatia cu papion”, revista aparuta in Rep. Moldova si care promoveaza tinerii si valorile cultural-spirituale de pe ambele maluri ale Prutului