Ai apărut tiptil în viaţa mea
Într-un sfârşit de martie ploios,
Te-ai aşezat apoi politicos
Şi m-ai vrăjit cu gentileţea ta.
Erai ca prinţul galeş din poveşti
Semeţ şi carismatic foc,
În inima-mi îţi făcusei loc
Aşa duios şi blând cum tu vorbeşti.
M-am bucurat când după-un timp
Frumos şi simplu noi ne-am apropiat,
Tu imediat m-ai invidiat
Eu aşteptam frumosul anotimp.
Vorbeam şi ne scriam mereu,
Prindeam încet aripi şi înfloream,
Întruna-n suflet eu speram
Că tu vei deveni chiar prinţul meu.
Dar iată că n-a fost aşa de la-nceput,
Prin multe încercări ambii-am trecut
Am suferit un timp cum nu aş fi crezut
Apoi am hotărât să nu te uit.
Să îmi doresc să fim măcar amici
Căci tu aveai acel subtil „lipici”.
Ca să te pierd eu iarăşi nu vroiam,
Clipă de clipă încă mai speram.
Nu am putut să te urăsc,
Cu ochi străini să te privesc,
Erai prea bun, prietenos şi cald
Îmi aminteam privirea-ţi de smarald.
M-am bucurat pentru succesul tău
Deşi ştiu cât ţi-a fost de greu.
Mă luminam când tu scriai adeseori
Şi iarăşi eu prindeam acei fiori.
Dar uite că povestea nu se termina
Căci era scris acolo undeva
Să ne-ntâlnim din nou în ţări străine
Şi s-aşteptăm acea clipă de bine.
Nu îmi doream să-mi fac din nou iluzii
Deşi îmi transmiteai ceva aluzii.
Cu fiecare zi ce-ncet, dar şi ameţitor zbura
În inima-mi din nou năvalnic răsărea.
Acea emoţie de catifea,
Se aprindea, mă tulbura şi colinda,
Încet cărare ea-şi făcea
Tocmai în drumul spre inima mea.
Iar când momentul dulce a sosit
Frumos şi magic, iată, te-ai ivit!
M-ai fulgerat din nou cu-a ta privire
Şi-atunci am spus: „Da, e IUBIRE!”.